Pentru ca suntem pasionati de IT la general, si de istorie, la particular consideram ca urmatoarele poze, desi nu sunt noi, tot merita sa le impartasim cu voi.

Sunt opera unui fotograf rus, Sergey Larenkov care a luat poze din al doilea razboi mondial si le-a suprapus pe poze recente din acelasi loc. Rezultate sunt uneori uimitoare alteori neimpresionante dar ni se pare un mod foarte interesant si intuitiv de a vedea si de a invata un pic de istorie.

Ne aduce un pic aminte de digital history, o emisiune mai veche pe Discovery, dar ne si intrebam daca nu cumva acesta este viitorul in predarea istoriei. Cu ajutorul noilor tehnologii foarte curand vom putea sa retraim istoria nu numai sa invatam despre ea.

Iata o poza mai jos. Pentru alte 19 puteti vizita acest site.

Nu sunt alte articole asemanatoare.

Acum ca a trecut emotia si disperarea ce caracterizeaza fiecare eveniment Apple, mai ales cele cu astfel de lansari putem sa facem un pas inapoi si sa luam la analizat ceva mai profund fiecare schimbare in parte.

Ce doream cu totii inca de acum 3 ani de la primul iPhone era multitasking. In sfarsit am primit. Motivul oficial al intarzierii  a fost eficientizarea proceselui si suportul hardware pentru aceasta. Practic acesta este un pretext pentru cei mai naivi. Este foarte bine cunoscut acest stil Apple de a tergiversa lansarea de feature-uri foarte dorite de useri. Monopolul asupra propriilor clienti ( comunitatea Apple este probabil cea mai fanatica si mai atasata de firma mama deci cea mai putin probabil de a schimba produsul cu al concurentei) este singurul lucru care le permite sa faca asta. Orice alta firma ar suferi enorm pentru astfel de miscari de piata. In acelasi fel si limitarile impuse noului sistem de operare ( nefunctionarea multitaskingului pentru nimic mai vechi de 3GS) este inca o astfel de miscare special facuta pentru a forta utilizatorii sa cumpere telefoane noi. Chiar si limitarile hardware sunt deloc relevante si ar putea fi depasite destul de usor: Steve insusi spunea ca au reusit sa faca aplicatiile din background sa consume 0% din procesor iar consumul RAM ar putea fi echilibrat prin limitarea numarului de aplicatii ce pot rula simultan. Variante exista multe si sunt banale, interesul celor de la Apple este cel care lipseste.  Dar am digresat destul deci haideti sa ne intoarcem la subiectul principal: schimbarile.

1) Multitasking
O inovatie magica si revolutionara ( m-am indragostit de aceasta sintagma) pe care majoritatea telefoanelor o au de ani buni. Intradevar ii prind si cei de la Apple din urma, iar implementarea acestora pare foarte buna. Vreau in schimb sa ne distantam de ansamblu. Cea mai interesanta parte pentru dezvoltatori ( si cea mai utila pentru utilizatori) este spargerea ansamblului in multiple API-uri implementabile separat. Si ma refer la acelea precum VoIP, background audio streaming si altele asemenea. Asta imi da inca o speranta ( sper sa nu fiu naiv) ca desi nu vom avea multitasking pe iPhone-ul 3G macar ne vom putea folosi de integrarea acestor functionalitati in aplicatii.

2) Foldere
Pe mine personal nu ma fascineaza deloc subiectul in parte pentru ca nu suport sa am multe aplicatii. Desigur pentru cei care au sunt utile in organizare. Dar am o intrebare..conform demonstratiei lui Steve capacitatea unui folder e maxim 6 (9?) aplicatii. Ce se intampla daca se umple folderul si eu inca mai vreau sa bag in aceeasi categorie? Pot sa fac foldere de foldere? Da? E stupid! Nu? Pai de ce nu doar eu sunt clientul ergo am dreptate.
Dar da, numai Apple si Steve pot numi introducerea intarziata a unui concept antic ca fiind ceva extraordinar si maret.

3) Clientul de mail
Clientul de mail de la iPhone a fost considerat de la inceput ca fiind “decent”, calitate ce inca si-o pastreaza. Nu impresioneaza prin nimic. Functioneaza destul de bine, iar acum cu adaugarea de “threads” si posibilitatea de a adauga conturi multiple ne face viata doar un pic mai usoara. Ceva mai interesant este abilitatea de a deschide atasamente cu diverse aplicatii. Apar posibilitati interesante iar prima si cea mai misto pe care mi-o pot imagina e transferul salvarilor de pe un device la altul ( ipad-> telefon-> ipod-> ipad) si deci abiliatea de ati continua jocul ( idee demonstrata si implementata de Microsoft cu noile telefoane Windows Phone 7 si Xbox). Din pacate cu exceptia acestei putin probabile implementari clientul de mail nu va impresiona niciodata.

Apple tot sustine un avans din ce in ce mai mare pe domeniul corporatist si de aceea cu noul sistem vin destule imbunatatiri “enterprise”. Dar nu vom intra in detalii pe aceasta tema. Deci sa trecem la ceva mult mai interesant:

4) Game Center
O miscare foarte inteligenta din partea celor de la Apple. Este un fel de Xbox Live pentru iPhone. Un loc unde sa joci multiplayer cu alti oameni, sa faci ranking sa inviti prieteni etc. Cunoasteti foarte bine astfel de servicii. Comparatia cu Xbox poate sa continue, succesul garantat al serviciului dandu-le posibilitatea celor de la Apple de a cere bani pentru acest serviciu, sau in cel mai bun caz ( pentru noi) doar o imensa oportunitate pentru reclame.

5)  iAd
Si pentru ca veni vorba de oportunitati oricat de paralel si neinformat esti tot recunosti ocaziile extraordinare de publicitate pe care ti le dau cele 3 miliarde de aplicatii descarcate de utilizatori. Si toata lumea incearca sa profite cat mai mult. Apple vine cu o implementare noua si benefica care chiar incurajeaza inovatia in domeniu. Formula lor este balansul intre emotie si interactivitate. Ceva de notat aici: interactivitatea este data de codarea in html 5, iar steve a punctat foarte acid acest lucru si departarea definitiva de flash si adobe. De altfel inclusiv codarea aplicatiilor se pare ca e un pic diferita fata de SDK-urile trecute iar asta se poate sa puna probleme mari unui anumit proiect Adobe de portare a codurilor actionscript in aplicatii de iPhone. Dar despre asta vom vorbi mai mult peste cateva zile la lansarea CS5.

Concluziile ar fi asa: nimic nu s-a terminat, partida nu e jucata. In primul rand suntem siguri ca pana in vara odata cu lansarea oficiala a sistemului si cel mai probabil cu noua versiune de iPhone vor veni si schimbari ( mai mari sau mai mici). De asemenea suntem extrem de siguri ca hackerii se vor distra de minune cu noua versiune si odata cu jailbreakul vor aparea noi si nebanuite posibilitati. De bine de rau acesta este punctul in care ne aflam. Acum asteptam parerile si previziunile voastre si desigur sansa de a utiliza noul sistem direct.

Nu sunt alte articole asemanatoare.

În lumea IT, unele site-uri au început să devieze un pic de la subiect și să facă o analiză, mai mult sau mai puțin profundă, asupra situației publicității online.

Acest lucru se întâmplă deoarece publicitatea este sursa numărul unu de bani pentru marea majoritatea a lor.

Dar de ce fac și eu acest lucru? Nu destul se vorbește despre criză și efectele ei? Mai avem nevoie de încă unii care să se plângă? E drept, nu prea mai avem, însă situația site-urilor în cauză este un pic diferită.

Marea majoritate a vizitatorilor unui site de IT, sunt abonați fideli și pe parcursul timpului au învățat câte ceva. Una din nenumăratele trucuri învățate este blocarea publicității. Cu o simplă instalare al unui addon precum AdBlock pentru Firefox, utilizatorul scapă de aproape toate elementele de publicitate de pe toate site-urile pe care le vizitează.

Problema este însă următoarea: Site-ul X îi explică vizitatorului serios enervat de reclamele tot mai insistente, tot mai agresive care reduc foarte mult plăcerea navigarii, cum poate să scape de ele. Acesta urmează instrucțiunile foarte folositoare și după un scurt refresh observă efectele benefice pentru el. Însă pentru site-ul care tocmai a descris o astfel de metodă înseamnă un vizitator mai puțin care aduce fonduri.

Cea mai mare parte din banii obținuți din publicitate nu se bazează pe cea gen Google Adwords unde se primește o sumă de bani per click ci se bazează pe alte sisteme de burse de publicitate unde sumele alocate sunt mult, mult mai mari, și se calculează în funcție de numărul de afișări. Nu discutăm avantajele sau dezavantajele fiecărei metode, însă efectele sunt destul de evidente.

Mai trist este că această popularitate a programelor precum AdBlock nu este întîmpinată cu multă frică de către companiile care își fac publicitate. De ce? Probabil merg după următorul model: oricum nu am fi vrut să dăm bani pentru a fi afișată o reclamă unei persoane care nu este deloc interesată de așa ceva; astfel, afișăm numai celor care nu au nimic împotriva lor (sau nu au aflat, încă, de posibilitatea blocării lor). Practic, targetul lor devine și mai bun, cu bani mai puțini.

Acum lumea se gândește la soluții. Unii au început să scrie tutoriale prin care arată utilizatorului cum poate permite afișarea publicității numai pe site-urilor lor favorite. Alții propun mai multe metode tehnice prin care utilizatorul să filtreze reclamele foarte enervante, sau cele care induc în ‘oroare’ vizitatorul. Însă fiecare soluție propusă până acum necesită cunoștințe peste nivelul standard al utilizatorului. Ori asta devine o problemă.

Eu vin cu altă soluție, zic eu mai practică. Nu modificăm nimic din ce este acum: lumea va continua să folosească adblock sau alt program, cei care sunt enervați vor continua să citească acele tutoriale pentru a învăța cum să scape de ele și tot așa. Ceea ce propun eu este doar o continuare a procesului din ziua de azi.

Mai exact: pînă acum procesul este simplu:

- instalăm Firefox ( de exemplu);

- downloadăm extensia AdBlock Plus de pe site-ul lor și o instalăm;

- alegem lista de filtre din Romania pentru o blocare cît mai eficientă.

Și gata. De aici inainte putem naviga fără probleme, mai ușor și mai rapid. Soluția propusă de mine se referă la o modificare adusă AdBlock-ului care să mai adauge încă un pas la cele trei enumerate mai sus. În momentul în care vizităm o pagina web pentru prima dată (și numai pentru prima data) după încărcarea completă a paginii, utilizatorul să decidă dacă dorește sau nu dorește să blocheze publicitatea pe site-ul respectiv. Astfel, dacă constată nereguli (precum unele site-uri sportive de la noi) poate face alegerea corectă și să scape de ele; dacă nu le consideră un ‘pericol’, le poate accepta și în felul acesta ajută site-ul respectiv.

E drept că procesul în sine poate  fi destul de lung pentru unii utilizatori care vizitează un număr mare de site-uri însă este un efort făcut la început cu efecte bune pe termen lung. Eventual, ca să gândim pe termen lung, când utilizatorul  își schimbă calculatorul sau reinstaleaza un sistem de operare sau chiar browser-ul fără să salveze nimic, se pot creea profile pentru AdBlock care să rețină alegerile făcute – astfel evităm situatia în care am fi obligați să repetăm acest proces exhaustiv.

Voi ce părere aveți? V-ați gândit că prin blocarea publicității îi afectați în mod negativ pe cei pe care îi citiți? Vă puteți gândi la altă soluție?

Nu sunt alte articole asemanatoare.

Haideți să ne imaginăm o lume. Lumea noastră de acum identică din aproape toate punctele de vedere dar cu ceva în minus. Cu iPhone. Haideți să ne imaginăm că pe 9 Ianuarie 2007 Apple nu a lansat iPhone și Google, drept urmare, nu a scos Android și Nexus One.

Lumea ar fi fost la fel doar că probabil nu am fi auzit de conceptul de multi-touch, nu știam că poți face un app store în care să vină sute de dezvoltatori și în fond și la urma urmei, nu știam că poți să cheltui >3000 lei (fără abonament) pe un telefon mobil inteligent.

Ei bine, în această lume ce impact credeți că ar fi avut Apple pe 25 Ianuarie 2010 când a scos iPad. Sau mai bine, cum ar fi reacționat lumea imaginată de noi la lansarea produsului iTablet (ca să avem și un nume mai potrivit)?

Eu spun că în mod cert lucrurile ar fi luat o altă direcție. Acțiunile Apple ar fi crescut cu 30-50% probabil în loc să scadă ușor cum s-a întâmplat în realitate. Lumea l-ar fi idolatrizat pe Steve Jobs și mai mult. Ce să mai…ar fi fost nebunie totală. Și la nici un an distanta, dacă Apple ar anunța iPhone-ul lumea l-ar accepta ca pe o evoluție normala: iei tot ceea ce poti face pe iTablet și il pui într-un dispozitiv mult mai mic, ultraportabil și cu funcție de telefon (și cu aparat foto ).  Ar fi fost o apariție naturala, care nu ar fi provocat așa multe reacții negative.

Era normal ca lumea să nu fie entuziasmată de noul produs pentru că, să fim serioși, nu aduce nimic nou. De fapt, și Apple urmează un trend care a apărut de ceva ani în industria IT: rar se vorbește de inovație (numai Steve Jobs poate numi capabilitatea de copy and paste la iPhone ca fiind ceva “to be really excited about”) în adevăratul sens al cuvântului. Majoritatea lucrurilor pe care le vedem și folosim acum sunt doar progrese. Avem aceleasi procesoare doar că au mai multe nuclee, aceleași HDD-uri doar de capacități mai mari (exceptand SSD-urile care de abia acum sunt populare deși tehnologia există de mulți ani). Mergând mai departe, vorbim despre același mouse și aceeași tastatură, invenții care au peste 20 de ani în spate sau mai mult – iar 20 de ani în tehnologie înseamnă enorm.

Revenind la iPad, singura adiție survenită (comparativ cu iPhone-ul) este în domeniul cărților electronice. Culmea este că fix în acest domeniu putem vorbi despre o tehnologie nouă, E-ink, dar care nu a fost implementată aici.

Așa deci, un produs care nu inovează în nici un fel și care, poate cel mai rău pentru Apple, nu vine într-o formă nouă, unică și foarte atractivă, nu are, din punctul meu de vedere, prea multe șanse de succes. Cel puțin momentan. Nu se știe ce ne rezervă viitorul.

În loc de concluzie, tocmai ce am aflat de la băieții care se ocupă cu așa ceva: pentru modelul de 499$ adică cel mai mic cu 16GB și fără 3G, prețul de producție e cam 229$. Pentru opțiunea de a avea 3G, Apple te taxează cu 100$ și ceva mai mult în timp ce modulul de 3G pe care îl introduc costă doar 25$. Astfel de lucruri mă deranjează pe mine la Apple și, prin extindere, la orice firmă care mărește prețul produselor mult prea mult doar pentru ‘etichetă’.

Voi ce părere aveți?

Articole asemanatoare

1. iPhone-ul, Jailbreak-ul si Securitatea Nationala
2. Ce inseamna jailbreak?
3. Dance mix live pe iPhone

In acest moment cand peste tot vedem tv-uri, monitoare, telefoane, filme, console, idei, concepte si hartie igienica HD automat ne punem intrebarea care e mai bun. Daca putem considera diferenta ca fiind foarte clara intre 720p si 1080i ( ca rezolutie; calitatea e aproape aceeasi), multa lume s-ar intreba care e diferenta intre 1080p si 1080i. Adica diferenta dintre progressive scan si interlaced scan caci de la asta vin p si i.

1080i

Rezolutia de 1920×1080 cu scanare …aaa …incrucisata? Cam asa ceva. Ideea de baza e asa: ai 1080 de linii de scanare pe verticala, care rezulta in 1920 de linii pe orizontala la un format 16:9 . Din acele 1080 de linii cele impare sunt afisate primele, apoi cele pare. Se observa? In mod normal nu mai ales ca tot ce am descris anterior se intampla intr-un frame, adica in 1/30 dintr-o secunda. Dar se poate observa uneori chiar foarte usor atunci cand ecranul reda miscari intense..sa zicem un meci de hockey, sau ceva asemanator unde imaginea este constant in miscare. In aceste cazuri detaliile sunt mult mai clare pe formaturile p.

1080p

Ultima mare inovatie in ale claritatii imaginii, 1080p e ultimul format HD, denumit fie Real HD fie Ultra HD. La aceeasi rezolutie ca si fratele mai mic 1080i , adica 1920×1080, P-ul ofera marele avantaje de scanare progresiva. Adica acele 1080 de linii de scanare sunt scanate in mod progresiv, adica pe rand, adica mai mult sau mai putin sunt afisate toate odata. ADICA atunci cand te uiti la meciul de hockey pe super ecranul cat biblioteca ai sa vezi detaliile mult mai bine chiar daca imaginea se misca de parca ar fi un epileptic uitandu-se la desene japoneze!

Ne pasa?

Raspunsul scurt: nu prea! Desigur pe hartie 1080p-ul este superior , DAR .. cam tot ce am spus eu despre 1080i se aplica numai la monitoarele CRT , adica cu tub. In plus majoritatea ecranelor de ultima generatie sunt progresive prin design. Deci desi semnalul vine sub forma de 1080i el va fi refacut si afisat in mod progresiv prin soft-ul si hard-ul ecranului. Alte probleme se prezinta asa: momentan standardul la HD este 1080i deci toata lumea emite sub aceasta forma si prin europa si prin america. Da asta are tendinta sa se schimbe, dar ..chiar merita sa dai mai multi bani doar ca sa te uiti la Walker Texas Ranger pe un ecran care teoretic se vede mai clar?

Articole asemanatoare

1. Dincolo de BIOS

În ziua de azi aproape oricine se poate uita la filme sau videoclipuri în format HD (720p). Cu un hardware mai bun decat…să zicem netbook-urile actuale ne putem holba la un monitor mare de 20,30 sau chiar mai multi inchi care afiseaza imagini sau filmari la 1080p (sau 1080i).

Într-o perioadă în care specificațiile pentru Blu-Ray 3D au fost finalizate și ne putem aștepta poate chiar în anul care ne așteaptă să avem o pereche de ochelari și să vizionăm producții 3D chiar la noi acasă, într-o perioadă în care utilizatorii de Windows beneficiază de Aero (de ferestre transparente, de previzualizări în taskbar) iar cei de Linux de Compiz absolut toți continuăm să ne lovim mai des sau mai rar de anticul BIOS. Prezent de peste 20 de ani cu scopul principal de a lansa sistemul de operare. Cu toate limitările sale, de la interfața antică și până la suportul de bootare de pe o partiție de maxim 2TB, BIOS-ul a reușit cu succes să supraviețuiască în ciuda anumitor tentativelor, din trecut, de schimbare.

Eu cred că până și cei mai pasionați dintre pasionați s-au săturat de el și că e timpul pentru o schimbarea. Aceasta există, s-a născut acum mai mult timp la inițiativa Intel care l-a denumit EFI și care a ajuns sub conducerea forumului “United EFI Industry”. Așa s-a născut și subiectul de discuție din acest articol -> UEFI.

Pentru cine nu știe, Apple BootCamp, cel care permite instalarea Windows-ului pe un Macintosh, folosește, de fapt, o implementare a EFI-ului propus de Intel. Ba chiar toate Mac-urile de cand au implementant procesoarele Intel folosesc EFI, dar suporta si BIOS-ul, special pentru Windows. Deci se poate.

La ora actuală însă suportul oferit de către marii jucători de pe piață este destul de limitat. Asus este singura firma care a oferit un sistem EFI pentru placa lor P5Q Deluxe care este în stadiu beta. Mulți utilizatori au reclamat suficiente probleme pentru a ridica un semn de întrebare referitoare la dorința de a face un pas înainte pe această zonă.

Bun dar de ce insist atat pentru acest lucru? Doar de dragul schimbării? Doar ca să fie altceva?

Nu, nu neapărat. Nu insist să fie schimbat ceva dacă nu se aduce un plus-valoare. Iar în cazul UEFI vorbim nu numai de schimbări vizuale sau modificări neimportante precum limitatea de 2TB despre care vorbeam mai devreme care, momentan, nu impune o problema pentru majoritatea utilizatorilor. Vorbim de un “boot manager” inclus în UEFI care simplifică problema instalării mai multor sisteme de operare pe același calculator, de posibilitatea ca fiecare producător de placa de bază să ofere versiuni diferite prin modularizarea oferită de EFI, eliminarea limitei de device-uri ce pot fi inițializate (limită care pune probleme pe partea de servere) și altele. Sunt suficiente motive, consider eu.

Însă nu toate sunt bune și frumoase: în primul rând, chiar pe partea de interfață mai este destul de lucrat. Suportul oferit de firmele în cauză este mult prea mic momentan și nu se poate progresa suficient de repede. Dar poate cea mai mare problemă cu care se confruntă UEFI este semnul de întrebare legat de supratacarea sistemului – mai exact nu se știu multe lucruri despre acest subiect. Iar dacă, ipotetic, acest lucru nu ar fi posibil, atunci BIOS-ul, așa cum îl știm acum, va continua să aibă o viață lungă. Un alt lucru interesant este faptul că pe site-ul oficial despre UEFI nu se vorbește ca un înlocuitor total al BIOS-ului (nu se specifică exact cum anumite platforme firmware iși vor putea face configurațiile de sistem fără a folosi funcțiile actuale din BIOS).

În orice caz, merită să menținem un interes minim asupra evoluției acestui produs.

Resurse: http://www.uefi.org/home/

Nu sunt alte articole asemanatoare.

2009 a fost anul în care acest blog a luat naștere.

Incheiem anul după fix 90 de articole scrise, unele cu succes, altele cu mai puțin succes. Suntem la început de drum, mai avem multe de învățat, iar in anul care vine,  cu ajutorul vostru, al cititorilor, vom realiza lucruri și mai mărețe.

Planurile pentru anul 2010 includ colaborări cu firme pentru testarea diverselor produse, o promovare mai largă și, eventual, lărgirea echipei, articole multe, si podcasturi interesante.

Va multumim ca ati fost alaturi de noi in acest an si speram ca si in 2010 sa ne sustineti. Va dorim un an excelent, fericit si plin de realizari.

PS: Nu uitati diseara, alcoolul varsat pe placa de baza dauneaza grav sanatatii calculatorului dumneavoastra

Articole asemanatoare

1. Sarbatori fericite

Cu ocazia sarbatorilor de iarna echipa RGStuff va ureaza “Sarbatori fericite” si un an 2010 plin de bucurii si fara criza.

De asemenea vrem sa multumim celor care au fost alaturi de noi si ne-au sustinut in acest an, speram ca anul viitor sa fie si mai interesant. Sarbatori fericite, urari de bine, si ne vedem la anul!

Articole asemanatoare

1. La multi ani 2010!